„Depozitul frigorific nu este un sanatoriu”
– această afirmație am auzit-o de nenumărate ori de la mulți specialiști din domeniul păstrării fructelor. Și într-adevăr, în timpul depozitării deja nu putem îmbunătăți nimic în starea fiziologică a fructelor, sarcina principală a fermierului constă în:
- Păstrarea calității fructelor
- Diminuarea pierderilor
Pierderile fructelor în timpul păstrării sunt diverse – pierderi în greutate, pierderi calitative – ofilirea, modificarea culorii de acoperire, modificarea gustului şi aromei merelor, diminuarea fermităţii texturale și a valorii nutritive a merelor și altele. Dar cele mai multe pagube le aduc două grupuri de boli:
- Bolile fungice
- Dereglările fiziologice
Bolile Fungice
Datorită bolilor fungice, sau mucegaiului, populaţia globului pierde anual până la 30% din produsele horticole în rezultatul transportării şi păstrarării lor. Coborârea temperaturii nu salvează fructele de afectare cu agenţii patogeni, ci doar încetineşte acest proces. Această problemă este destul de importantă şi agravată de faptul, că mulţi agenţi patogeni ai fructelor sunt produc diferite micotoxine, care se evidenţiază prin stabilitaea lor chimică, care nu este nimicită chiar şi la fierbere.
În perioada de păstrare sunt create condiţii prielnice pentru dezvoltarea bolilor fungice. După recoltarea roadei fructele treptat îşi pierd imunitatea şi devin mai sensibile la afectarea cu microorganismele patogene. În camerele frigorifice umiditatea aerului se menţine la un nivel înalt, iar fructele sănătoase se află într-un contact restrâns cu cele afectate.
Aplicarea măsurilor chimice în timpul transportării şi păstrării de lungă durată este limitată. În această perioadă periculoase pot fi chiar şi cele mai puţin agresive gene de ciuperci. Prin urmare, lupta cu bolile fungice pe durata perioadei de păstrare este cu mult mai grea, decât în livadă. Pentru a elabora şi efectua măsuri efective contra agenţilor patogeni este necesar, în primul rând, de stabilit agentul ce produce boala şi, de determinat gradul de agresivitate a lui.
Bolile fungice, care sunt răspândite la fructele culturilor seminţoase, pe durata perioadei de păstrare, de obicei sunt divizate în două grupe:
- unele încep să se dezvolte încă în livadă,
- iar altele nimiresc prin diferite răni şi leziuni în timpul recoltării şi transportării.
La începutul perioadei de păstrare prevalează bolile care afectează fructele în perioada de vegetaţie, însă în continuare sporesc pierderile caracteristice perioadei de păstrare. Ulterior, pe suprafaţa fructelor încetul cu încetul sporeşte cantitatea de spori ai ciupercilor, însă mulţi dintre aceştea pot fi agenţi ai bolilor fungice. Sporirea cantităţii cu astfel de spori, intensifică riscul contaminării, îndeosebi, în cazul prezenţei diferitor leziuni.
Dereglările fiziologice
Dereglările fiziologice a merelor în timpul păstrării sunt acele dereglări, care nu sunt legate de agenţi patogeni externi, ci apar în rezultatul încălcarii proceselor metabolice în țesuturile fructelor.
Nivelul de răspîndire a acestor dereglări poate varia semnificativ în dependenţă de an, livadă, soi. Este cert, că multe cauze de apariţie a acestor dereglări nu este cunoscută, totuşi putem identifica cele mai importante din ele:
- Condiţii nefavorabile de creştere (legate de climă și locaţie);
- Soiuri sensitive la anumite dereglări;
- Greşeli agrotehnice de creștere;
- Recoltare timpurie sau tardivă;
- Condiţii incorecte de păstrare.
Atât bolile fungice, dar în special unele dereglări fiziologice pot provoca pierderi economice majore, uneori până la 100% din roada depozitată, deaceea identificarea corectă a acestora este foarte importantă.
Dispunem de o bază de date cu descrierea detaliată a bolilor fungice și dereglărilor fiziologice a merelor în timpul păstrării și oferim recomendații pentru evitarea complectă sau minimalizarea pierderilor în viitor.