Măsurarea cu instrumente de înaltă precizie a temperaturii și umidității aerului în celulele frigorifice
Acești parametri sunt esențiali în timpul păstrării tuturor fructelor și legumelor. Temperatura mai scăzută decât cea optimă pentru fiecare soi poate provoca apariția așa-ziselor bolilor frigului sau chiar la congelarea produselor proaspete.
Temperatura sporită în celulele frigorifice vor conduce la rata înaltă de respirație a produselor și, respectiv, la micșorarea termenului de păstrare. Mai mult ca atât, în acest caz va spori riscul apariției diferitor boli fiziologice și îndeosebi a gradului de afectare cu boli fungice a fructelor depozitate.
Gradul înalt de umeditate în celulele frigorifice va permite minimalizarea pierderilor în greutate a fructelor, evitarea deshidratării excesive și a ofilirii și vor permite să păstrăm aspectul proaspăt al produselor. Respectiv, măsurarea și menținerea parametrilor optimi de umiditate reelativă a aerului este foarte importantă.
Măsurarea temperaturii interne a fructelor în pulpă
Atunci cănd vorbim despre temperatura optimă de păstrare pentru anumite fructe este vorba despre temperatura internă a fructelor, și nu despre temperatura aerului din celula frigorifică. Deseori operatorii depozitelor confundă aceste noțiuni, limitându-se doar la măsurarea temperaturii aerului și nu a fructelor. De obicei, într-un depozit cu utilaj frigorific bine calculat și instalat diferența dintre acești parametri este minimă. Dar, totuși, deseori, temperatura internă a fructelor este cu 0,5-1,0C mai înaltă în comparație cu temperatura aerului înconjurător. Deaceea este la fel de important să măsurăm cu precizie și să ajustăm în caz de necesitate anume temperatura internă a fructelor.
Măsurarea conținutului de bioxid de carbon( CO2) și oxigen (O2) în celulele frigorifice
După cum cunoaștem, fructele recoltate și depozitate rămân organisme vii, în care continuă multe procese vitale, cum ar fi respirația, transpirația, degradarea clorofilei și multe altele. În rezultatul respirației se consumă oxigenul din aer, zahărul și acizii din fructe, iar în rezultatul acestui proces se degajă bioxid de carbon, apa și căldura. Aceste procese au stat la baza tehnologiilor de păstrare a produselor horticole în condiții de atmosferă controlată (AC) și ambalajelor cu atmosferă modificată (MAP). În primul caz parametrii optimi ai conținutului de O2 și CO2 în atmosfera celulei frigorifice se obțin și se mențin cu precizie cu ajutorul utilajelor, instrumentelor și a softului speciale. În cazul MAP conținutul de O2 și CO2 înăuntrul ambalajelor se obține în rezultatul respirației produselor și a structurii deosebite a materialului polimer, din care sunt fabricate aceste ambalaje.
Dar în cazul păstrării produselor în celulele frigorifice tradiționale, doar cu frig, în cazul când aceste celule sunt etanșe, în atmosfera din interiorul celulei se consumă O2 și se micșorează conținutul acestuia concomitent cu degajarea CO2 și mărirea conținutului acestuia în atmosfera interioară a celulei. Astfel se crează o atmosferă diferită de cea normală, de exemplu conținutul de O2 scade până la 18% iar conținutul de CO2 se ridică până la 3%, ca rezultat primim o variantă de atmosferă modificată la nivelul întregii celule, care, în principiu nu aduce mare folos, dar nici nu dăunează esențial produselor. Însă când conținutul de CO2 depășește anumite valori, la unele fructe, cum ar fi perele și unele soiuri de mere vor apărea dereglări fiziologice, provocate de excesul de CO2. Anume deatâta este important să monitorizăm acești parametri în cazul depozitării soiurilor snsibile la conținut sporit de CO2.
Măsurarea conținutului de etilenă ( C2H4) în celulele frigorifice
În ultimele decenii, pe lângă factorii de temperatură și umiditate, a început studierea importanței și rolului etilenei (C2H4) în domeniul păstrării produselor horticole, și s-a dovedit, că acest fitohormon joacă un rol extrem de important în procesul creșterii, maturizării și perioadei de post-recoltare a mmultor fructe și legume, în special a celor clmacterice.
Etilena este un hormon vegetal sub formă de gaz, produs de fructe și legume, scopul căruia este reglarea proceselor legate de senescență și maturare atât la fructe și legume și flori. La diferite etape ale circuitului comercial poate avea efect atât pozitiv, cât și negativ. În perioada de vegetație sinteza etilenei este un proces benefic, care pornește un șir de reacții, care duc la coacerea fructelor, apariția gustului și aromei specifice. După recoltare acest hormon contribuie la coacere, înmuierea țesuturilor, îmbătrânirea și senescența acestora, care la această etapă reduc esențial perioada de păstrare și calitatea comercială a produselor horticole. Prin urmare, monitorizarea sintezei și conținutului de etilenă a devenit importantă în lanțul valoric de comercializare a fructelor și legumelor și a dus la apariția diverselor metode de a măsura, micșora sinteza și efectele nedorite ale acesteia. Noi dispunem de analizator de etilenă exogenă în aerul celulelor de păstrare a produselor horticole, ceea ce ne permite să măsurăm și să interpretăm corect procesele, care se petrec în fructe în perioada de depozitare și să facem o prognoză referitor la termenul de păstrare a fiecărui lot în parte. Această informație este utilă pentru a lua decizia de a păstra acest lot mai departe sau de a-l comercializa cât mai urgent. Pentru a micșora efectele negative asupra produselor horticole depozitate există mai multe metode, care au la bază două principii diferite:
- Absorbția etilenei exogene din celulele frigorifice prin diferite metode chimice sau fizice ( ozonarea, absorbția prin intermediul diferitor substanțe chimice, etc.) Este o metodă destul de eficientă, dar nu rezolvă problema în sine, deoarece etilena este sintetizată de fructe și mai departe, prin această metodă doar se reduce efectul negativ.
- Tratarea merelor cu 1-MCP ( 1-metilciclopropenă), care este clasificată ca un regulator de creștere a plantelor și inhibă sinteza etilenei direct în fructe, ceea ce are un efect mult mai puternic asupra încetinirii procesului de îmbătrânire a fructelor după recoltare.
